dialog…

-De ce ma privesti asa?

-Oare nu stiai ca vine de departe sa te imprastie aceasta toamna?

-Nu stiai?

-Nu stiam ca trebuie sa vina, dar- cum sa o primesc?

 

-Cu ce sa ma pregatesc?nici macar un scaun nu am sa-i ofer…si vine de departe…

-Nu intelegi ca nu sta? vine sa te imprastie, sa te raspandeasca, sa  te piarda- din vedere…

-Atunci o sa aprind focul in vatra, macar sa se incalzeasca putin…

-Nu intelegi, nu intelegi…nu intelegi…

cat as vrea sa uit totul,

cel care ne inconjoara ,

cel care ne respira, off ce adanc ne pizmuieste …

cat as vrea sa respir in lipsa  ta!…

dar tu ce respiri?

unde te-azvarli cand te cuprinde somnul dulce?

unde visezi cand bate de ora  douasprezece nocturn?

ce grai mai graiesti? cine mai esti?

in dar…”

A-nceput de mai ieri, incet si domol, sa fie toamna,

Te privesc cateodata si te regasesc

asa cum te-am lasat intre pagini-

Cate s-au scris de-atunci!

A-nceput de mai ieri, incet si domol, sa fie toamna…

in dar…’

Iubita mea nu ti-am mai scris de veacuri,

ce mult ne iubeam!

Ce mult taceam si ce liniste era si frumoasa erai!

Ce frumoasa esti cand dormi…

Iubita mea ne-a destramat ninsoarea ce dintai

in mii de tu si eu,

nu vom mai asterne vreodata amandoi,

o data cu prima ninsoare…

Mi-e teama iubita mea,

mi-e teama ca devin etern in prima ninsoare…

Nescris

Necantatule si neiubitule, in cate brate te imparti la rasaritul zorilor? Cate vorbe nespuse mai porti in suflet?

Te caut in urma timpului in care ne-am iubit fara noroc, te caut in vise si te astept in viata care va sa vie.

Nefericitule de a ma fi intalnit!

dor…anotimpurile!

….si daca nu voi mai adormi in bratele tale,

Si alte reci si necunoscute brate

Imi vor imbratisa fiinta pentru totdeauna?

…si daca nu voi avea timp sa-ti spun cat de mult ma cunosti?

…voi apune metaforic in brate imense ca o atingere…

Si vei simti ceea ce crezi ca inca mai simt- intre desprindere si cuprindere, intre mine si tine!…ce crunta e respirarea cand e luna plina!

poesis2

…inca nu stiu ce-ti lipseste, omule- sa fie oare constientizarea repetarii? Drama faptului ca repetarea impulsului genetic cu o alta forma te descurajaza in asa hal ca renunti la a incerca sa gasesti o alta forma care, de altfel descopera si subzistenta simpliatii, care nu stiu daca a fost traita prea mult, neavand timp din cauza revarsarii de prea mult  “plin”; care plin nu face decat sa distruga caile respiratorii ale crearii…crearii de ce? Ca orice planta sfarseste tragic, o stim, ca timpul zeilor s-a scurs prea mult, iarasi o stim, dar nu stim cum a fost timpul in setea lui de afirmare, cat a consumat el din pulsul lui, oare o aparenta de resuscitare nu a lasat printre ortografiile lui? De ce credem toti ca totul a fost descoperit? Asta e limita gandirii noastre, cateva teme de clase primare? Si daca murim inainte de vreme, de ce ne doare?Ca nu as plange pe nimeni, daca ar fi lasat tot ce  a durut, in spatele crucii! Cred ca prea multa sinceritate exprima naivitate, sentiment de pe urma caruia existam la atatea “niveluri”azi, cred ca s-au spus prea multe fara vreun pic de “noima”, ce aberanti suntem cand ne vedem in oglinda altcuiva, ce simplu e sa fim altcineva, altfel cum am putea lasa ceva in urma?… Si totusi, asta este o drama? Cata sinceritate exista intr-un om atunci cand stie ca se interpreteaza pe sine? Cat de mult isi apartine sa poata interpreta ceva despre…ceva! A cunoaste! Imi creste parul! Vad ideile prin intermediul atingerii! Subiectiv sau obiectiv , vad ceva! Isteria definirii se opreste la nivelul ochilor, de aici ei deslusesc o continuare a “luminii”!…

poesis

…de cate ori sa-ti spun ca visul e mai puternic decat orice cuvant, imbratisare, clipa… de cate ori sa-ti spun ca totul se-ntristeaza atunci cand frangi aripile unui vis intr-o atingere curioasa a omenescului?.. de cate ori sa-ti spun ca trecem atat de repede pe langa vise incat nici nu avem timp sa ne privim?…pana cand o sa tac lasand ecoul respirarii fara colorit, pana cand ma voi repeta fara limite, fara timpuri, fara…tine?…

eternitate-ntr-o floare!

…o mare de flori ti-as prinde in plete, numai sa stiu ca nu m-ai uitat in acei ochi ce-au inchis lumea pentru totdeauna…chiar nu vezi ca martie si-aduna ultimele ramasite din padurea celor care nu cuvanta pentru a le da grai si chip?Desi are obiceiul de a se preface-n viorele si alte soiuri, desi are obicei din vale, desi valea-i vale-adanca, si striga cat poate, si suriori adulmeca parfum de strigatura, fir-ar ea de vale, ma-ntalnesc cu marte, plin de flori, plin de lumini; il intreb, de unde atatea strigaturi?…E-o mare de flori pe care ti-as prinde-o-n plete, in cele inflorate plete!

Claustrofobie

…si am urlat in pustiu si pustiul a urlat la mine. Am alergat sa te prind din urma, dar ai plecat in marea de flori. Si te-am uitat si te-am chemat si te-am murit de zeci de ori. Si ma sufoc privind in gol si vreau sa plang dar nu am ce…