Adellinne's World

dialog…

adellinne — Wed, 05 Oct 2011 06:19:27 +0000

-De ce ma privesti asa?

-Oare nu stiai ca vine de departe sa te imprastie aceasta toamna?

-Nu stiai?

-Nu stiam ca trebuie sa vina, dar- cum sa o primesc?

-Cu ce sa ma pregatesc?nici macar un scaun nu am sa-i ofer…si vine de departe…

-Nu intelegi ca nu sta? vine sa te imprastie, sa te raspandeasca, sa te piarda- din vedere…

-Atunci o sa aprind focul in vatra, macar sa se incalzeasca putin…

-Nu intelegi, nu intelegi…nu intelegi…

adellinne — Sat, 17 Sep 2011 22:38:03 +0000

cat as vrea sa uit totul,

cel care ne inconjoara ,

cel care ne respira, off ce adanc ne pizmuieste …

cat as vrea sa respir in lipsa ta!…

dar tu ce respiri?

unde te-azvarli cand te cuprinde somnul dulce?

unde visezi cand bate de ora douasprezece nocturn?

ce grai mai graiesti? cine mai esti?

in dar…”

adellinne — Tue, 06 Sep 2011 19:24:02 +0000

A-nceput de mai ieri, incet si domol, sa fie toamna,

Te privesc cateodata si te regasesc

asa cum te-am lasat intre pagini-

Cate s-au scris de-atunci!

A-nceput de mai ieri, incet si domol, sa fie toamna…

in dar…’

adellinne — Tue, 06 Sep 2011 19:16:24 +0000

Iubita mea nu ti-am mai scris de veacuri,

ce mult ne iubeam!

Ce mult taceam si ce liniste era si frumoasa erai!

Ce frumoasa esti cand dormi…

Iubita mea ne-a destramat ninsoarea ce dintai

in mii de tu si eu,

nu vom mai asterne vreodata amandoi,

o data cu prima ninsoare…

Mi-e teama iubita mea,

mi-e teama ca devin etern in prima ninsoare…

Nescris

adellinne — Wed, 10 Aug 2011 12:14:33 +0000

Necantatule si neiubitule, in cate brate te imparti la rasaritul zorilor? Cate vorbe nespuse mai porti in suflet?

Te caut in urma timpului in care ne-am iubit fara noroc, te caut in vise si te astept in viata care va sa vie.

Nefericitule de a ma fi intalnit!

dor…anotimpurile!

adellinne — Fri, 20 May 2011 22:16:51 +0000

….si daca nu voi mai adormi in bratele tale,

Si alte reci si necunoscute brate

Imi vor imbratisa fiinta pentru totdeauna?

…si daca nu voi avea timp sa-ti spun cat de mult ma cunosti?

…voi apune metaforic in brate imense ca o atingere…

Si vei simti ceea ce crezi ca inca mai simt- intre desprindere si cuprindere, intre mine si tine!…ce crunta e respirarea cand e luna plina!

poesis2

adellinne — Mon, 25 Apr 2011 21:32:12 +0000

…inca nu stiu ce-ti lipseste, omule- sa fie oare constientizarea repetarii? Drama faptului ca repetarea impulsului genetic cu o alta forma te descurajaza in asa hal ca renunti la a incerca sa gasesti o alta forma care, de altfel descopera si subzistenta simpliatii, care nu stiu daca a fost traita prea mult, neavand timp din cauza revarsarii de prea mult “plin”; care plin nu face decat sa distruga caile respiratorii ale crearii…crearii de ce? Ca orice planta sfarseste tragic, o stim, ca timpul zeilor s-a scurs prea mult, iarasi o stim, dar nu stim cum a fost timpul in setea lui de afirmare, cat a consumat el din pulsul lui, oare o aparenta de resuscitare nu a lasat printre ortografiile lui? De ce credem toti ca totul a fost descoperit? Asta e limita gandirii noastre, cateva teme de clase primare? Si daca murim inainte de vreme, de ce ne doare?Ca nu as plange pe nimeni, daca ar fi lasat tot ce a durut, in spatele crucii! Cred ca prea multa sinceritate exprima naivitate, sentiment de pe urma caruia existam la atatea “niveluri”azi, cred ca s-au spus prea multe fara vreun pic de “noima”, ce aberanti suntem cand ne vedem in oglinda altcuiva, ce simplu e sa fim altcineva, altfel cum am putea lasa ceva in urma?… Si totusi, asta este o drama? Cata sinceritate exista intr-un om atunci cand stie ca se interpreteaza pe sine? Cat de mult isi apartine sa poata interpreta ceva despre…ceva! A cunoaste! Imi creste parul! Vad ideile prin intermediul atingerii! Subiectiv sau obiectiv , vad ceva! Isteria definirii se opreste la nivelul ochilor, de aici ei deslusesc o continuare a “luminii”!…

poesis

adellinne — Mon, 25 Apr 2011 19:05:22 +0000

…de cate ori sa-ti spun ca visul e mai puternic decat orice cuvant, imbratisare, clipa… de cate ori sa-ti spun ca totul se-ntristeaza atunci cand frangi aripile unui vis intr-o atingere curioasa a omenescului?.. de cate ori sa-ti spun ca trecem atat de repede pe langa vise incat nici nu avem timp sa ne privim?…pana cand o sa tac lasand ecoul respirarii fara colorit, pana cand ma voi repeta fara limite, fara timpuri, fara…tine?…

eternitate-ntr-o floare!

adellinne — Fri, 04 Mar 2011 19:35:38 +0000

…o mare de flori ti-as prinde in plete, numai sa stiu ca nu m-ai uitat in acei ochi ce-au inchis lumea pentru totdeauna…chiar nu vezi ca martie si-aduna ultimele ramasite din padurea celor care nu cuvanta pentru a le da grai si chip?Desi are obiceiul de a se preface-n viorele si alte soiuri, desi are obicei din vale, desi valea-i vale-adanca, si striga cat poate, si suriori adulmeca parfum de strigatura, fir-ar ea de vale, ma-ntalnesc cu marte, plin de flori, plin de lumini; il intreb, de unde atatea strigaturi?…E-o mare de flori pe care ti-as prinde-o-n plete, in cele inflorate plete!

Claustrofobie

adellinne — Tue, 01 Mar 2011 20:10:00 +0000

…si am urlat in pustiu si pustiul a urlat la mine. Am alergat sa te prind din urma, dar ai plecat in marea de flori. Si te-am uitat si te-am chemat si te-am murit de zeci de ori. Si ma sufoc privind in gol si vreau sa plang dar nu am ce…